Misiunea Școlii Gimnaziale ,,Liviu Suhar” Iacobeni este să genereze un mediu educațional care să asigure dezvoltarea armonioasă a tuturor beneficiarilor săi și facilitarea accesului egal la educație.
Viziunea Școlii Gimnaziale ,,Liviu Suhar” Iacobeni este să ofere tuturor beneficiarilor acces la o educație de calitate, șanse egale tuturor copiilor, să susțină principiile școlii incluzive și să fie deschisă tuturor, astfel încât să facă posibilă atingerea potențialului maxim pentru fiecare copil în parte. Ne dorim să asigurăm recunoașterea și garantarea drepturilor beneficiarilor de a-și păstra, dezvolta şi exprima identitatea.
,,Iacobenii’’ provine de la ,,cei din neamul lui Iacob’’. O veche legendă, consemnată în Cronica școlii ,,Iacobeni ’’, spune că prima așezare pe aceste meleaguri a fost a unui cioban cu numele de Iacob, care cobora cu oile de prin partea Maramureșului.
Când lumina-n dimineaţă
Se ascunde-n văl de ceaţă,
Şi când dincolo de luncă
Soarele săgeţi aruncă,
Lângă râul lat şi rece
Se adună să îl sece
Însetate de căldură
Oile cu blana sură.
Iacoban încet le mână
Mângâindu-le pe lână,
Apoi ochii şi-i aruncă
Sus, pe muntele de stâncă,
Unde brazi ca nişte miri
Se înalţă-n cer, subţiri,
Iar mestecenii bătrâni
Sprijină norii în mâini.
Iacoban se minunează
Când trec urşii în amiază
Păşind rar, călcând greoi,
Culegând frăguţii moi.
Sus, pe coasta însorită,
Stă cicoarea înflorită,
Iar departe de mioare
Paşte-un şir de căprioare
Şi un cerb cu coarne grele,
Şi, din vale, rândunele
Fulgerând se-ntrec în zbor
Către vârful munţilor;
Bistriţa cea Aurie
Ducând spuma argintie
În genuni învolburate,
Cu maluri înmiresmate,
Lăsând să sclipească-n soare
Aurul în grăuncioare.
„Doamne, ce frumos tăpşan!”
Spune-n şoaptă Iacoban,
Aflat pentru prima oară
În ăst colţ uitat de ţară.
Baciul, sprijinit în bâtă,
Cu privirea coborâtă,
Se gândeşte şi oftează
Şi în taină lăcrimează:
,,Oriunde, Doamne, mă duc,
Sunt tot singur ca un cuc!
Dă-mi, Doamne, o soţioară,
Oacheşă şi sprinteioară!
Şi-n locu-unde-o-ntâlnesc,
Doamne, îţi făgăduiesc,
Voi clădi din temelie
Mândru sat, pentru vecie,
Iar în mijloc îi voi pune
Un altar de-nchinăciune!”
Atât spuse Iacoban,
Apoi, zi de zi, un an
Se rugă stăruitor
Domnului, spre ajutor.
Iată că-ntr-o zi, spre seară,
O fecioară-ncet coboară
Muntele, cu-o bocceluţă,
Un viţel şi o văcuţă.
Iacoban, cum o zăreşte,
Către ea se şi grăbeşte.
Ca să vezi, o rugăciune
Îţi aduce o minune!
Vorbe dulci au tot schimbat
Şi-ntr-o lună s-au luat.
Şi-au avut băieţi şi fete,
Şi nepoţi, vreo două cete;
Strănepoţi, cine mai ştie,
Să fi fost aproape-o mie!…
Iar aicea, între munţi,
Cumătrii au fost, şi nunţi,
Şi au tot crescut întruna
Casele, una şi una!
Şi aşa, tânărul sat,
An de an s-a înălţat
Şi în bine s-a schimbat,
Mai frumos şi mai curat.
Iacobeni a fost să fie
Numele său pe vecie,
De păstor să amintească,
Lumea toată să-l cinstească!
După ce cobori Mestecănișul, în drum spre Vatra Dornei, depresiunea se lărgește brusc făcând loc localității Iacobeni, o localitate din Țara Dornelor, brăzdată de Râul Bistrița Aurie și străjuită de Munții Suhard și Giumalău.
Comuna Iacobeni din jud. Suceava se află situată la o altitudine de 850 metri pe valea Bistriței si are o formă alungită pe direcția N-V, S-E împrejmuită de o ramură muntoasă cu înălțimi medii de 1700 m alt. cu pante accentuate.
Pădurea de conifere care coboară până în apropierea locuințelor este completată de pășuni și fânețe naturale. Climatul montan specific comunei este neprielnic culturii plantelor – iarna durează peste 6 luni cu temperaturi scăzute și zăpadă abundentă. Primăvara este o prelungire a iernii aspre, iar vara este răcoroasă.
Aproape un oraș, așa arată comuna Iacobeni pentru un trecător neavizat, numărând blocurile și construcțiile industriale de pe marginea șoselei. Numai ca lucrurile nu stau chiar așa. Clădirile industriale, care se întind pe zeci de hectare sunt in marea lor majoritate pustii, activitatea fiind oprită de mulți ani, ca urmare a închiderii activității de bază a zonei (odinioară) – mineritul.
După 1990 și-au restrâns activitatea până s-au desființat o listă întreagă de unități economice din comuna Iacobeni. Uzina mecanica Iacobeni unde lucrau peste 400 de oameni, azi a rămas doar o amintire în fotografiile alb-negru din clasoarele bunicilor. Uzina de săruri de mangan, unica în țară, unde își desfășurau activitatea peste 500 de angajați și-a închis porțile în urma cu peste 10 ani. Atât U.F.E.T. Iacobeni, care a avut peste 300 angajați, cât și Exploatarea miniera Iacobeni, în prezent nu mai există.
Analizând cifrele de mai sus și raportându-le la populația comunei Iacobeni de 1834 locuitori nu ni se înfățișează o perspective încurajatoare.
Comuna Iacobeni, în zona centrului civic are toate caracteristicile unui orășel minier, după ce minele s-au închis. În cele câteva sute de apartamente si garsoniere locuiesc în bună parte persoanele venite in timp, de prin toate zonele țării, pentru minerit, au rămas statornici locului, s-au reprofilat, muncind o perioadă în industria prelucrării lemnului, o parte în comerț sau la alte patronate din zonele limitrofe, reușind astfel să trăiască la limita existenței.
Aceste aspecte au influențat in mod normal si existenta si dezvoltarea învățământului la nivelul comunei Iacobeni